Îl tot căutăm pe Moș Crăciun

by brd
0 comment

Cine nu vrea să vină Moș Crăciun? 

Hai c-am nimerit întrebarea, întrucât mi-e greu să cred că există câte-un Grinch la fiecare colț de stradă. Bineînțeles că ne dorim să fim sănătoși, voioși, prosperi, cu timp pentru de toate, să ne mai cumpărăm câte ceva[ insert here de la șosete haioase la canapea, lustre, scaune etc], să petrecem, să n-avem griji…le-am primi cu drag chiar. Dac-am ști că le-am primi pe toate, am și crede, nu?

Zilele astea, Măriuca a aflat oficial că acele daruri, pe care le primește ea, sunt cumpărate de noi, părinții, din magazin. S-a întristat că ” de ce nu există Moș Crăciun real?” , căci eu încercăm să imbunez momentul explicându-i cum e cu spiritul Crăciunului, cum orice îți dorești  se poate împlini, cu răbdare și determinare… Era convinsă că toate cadourile de până acum au fost meșterite în atelierul moșului, iar magazinele cumpărău de la el, nicidecum altfel. Mai târziu, în aceeași zi, mergeam spre petrecerea de Crăciun dedicată copiilor, la birou la tati. Măriuca noastră entuziasmată că o să fie Moșul acolo – dacă o întreabă de vreo poezie?!… am rămas blocată, ochii cât cepele?!!! Pe lângă faptul că știa de ajutoarele Moșului de ani de zile( am preîntâmpinat explicațiile costumelor roșii întâlnite la tot pasul), n-au trecut nici câteva ore de la dezvăluire. Ei bine, mi-a părut rau că n-am țesut o poveste mai cu farmec… e clar că a respins realitatea. M-a pus pe gânduri…

Astfel, leg  întâmplarea de faptul că noi adulții, căutăm bucuria Crăciunului din copilărie, prin toate straduintele pregătirilor fără suflu. Îl căutăm încă de când am aflat că nu există , ca și cum am vrea să dăm timpul înapoi, inconștient, evident. Atunci era mai simplu să crezi, să speri, să-ți dorești. Acum avem haina grea de aruncat, croită din dureri, neîmpliniri, vorbe negraite la timp, îmbrățișări refuzate, timp amânat, compromisuri înghițite și nedigerate și alte poveri, pe care le ținem bine dosite. 

Și ce facem? Încercăm să schimbăm istoria, să ne asigurăm că vom cruța copiii de vreun neajuns sau de vreo dezamăgire. Prima metodă, la îndemână, pentru a ne arată iubirea e să cumpărăm! Avem, n-avem, de sărbători sigur găsim : există și credit , carduri  cu rate, ba chiar și cămătari legalizati. Purcedem să cumpărăm, că de 30ani, tot nu ne-am vindecat  de consumerism și nu ne-am potolit golul de frică. Zici c-abia am dat de capitalism, te prinzi în doi timpi și trei mișcări cât de irațional cumpărăm : 

  • ” doamna, asta era la reducere? Da! Super! ” 
  • emag-ul , bată-l vină, își bate joc cu degajare de clienți și mărește prețuri artifical, doar doar să pară reducerea mai mare. Va spun precis că am urmărit produse 1an, suficient să văd fluctuațiile de intenție. Puterea e-commerce este dată de însuși clientela întâi de toate.
  • supermarketurile vuiesc periodic de merchandiseri
  • Parcările mallurilor sunt pline, chiar și după ce au introdus parcarea cu timp limitat

Și-ar mai fi, dar, să ne întoarcem la noi.

Cu bună credință alergăm maratonul lunii decembrie, căutând bucuria aceea sclipitoare cu care ne impodobeam bradul, mirosul de portocale, cearceafurile impecabile în care adormeam mai greu de emoție, feeria nopților de iarnă cu flori de ger pe ferestre, poate sunetul focului din sobă, cozonacul bunicii, dispoziția veselă a părinților, întâlnirea cu prietenii, culesul bomboanelor din brad, tihna zilei de vacanță  pe repeat : somn-papa bună-filme în familie…  căutăm confortul, siguranță și-un dram de farmec. S-au dus… măcar să oferim bucurie, dacă nouă nu ne mai iese la fel de curat. Ne-am îndepărtat în fapt de adevărata semnificație a sărbătorii și-am izgonit-o-n umbră, în spatele brazilor montați din toamnă, a decorurilor omniprezente, a luminitelor care vor să înlocuiască farmecul zăpezilor, a ședințelor foto cu iz de poveste… în toate e o căutare și-o speranță. Vedeți cât de mult ne dorim să resimțim magia Crăciunului? 

Ce-am uitat, ce-am pierdut pe drum? Am pierdut simbolistica sărbătorii în sine, căci de Crăciun nu-l sărbătorim pe Moș Crăciun, sărbătorim nașterea lui Iisus Hristos, într-o colibă săracă, sărbătorim bucuria divina, iubirea primita indiferent de rang si regn.

Moș Crăciun e o plăsmuire , se vrea o figura a bunătății și-a dărniciei, imitându-l pe Moș Nicolae/ Saint Nicholas, despre care se știe că și-a dăruit averea săracilor  și oferea ajutor, fără a-și dezvălui identitatea, cum s-a petrecut și cu cele trei pungi de galben, lăsate noaptea celor trei fete care urmau a fi duse la mezat de către tatăl lor. S-a preluat ideea dăruirii…doar că de la Coca-Cola încoace, a dărui se cam rupe din “a fi”…

Să fim noi buni, să dăruim împreună c-un gând și-un timp în plus, să spunem și-o vorba din suflet sau măcar s-o gândim și-atunci o să se lase și cu praf magic de Crăciun, cu bucurie sclipitoare de copil! 

You may also like

Leave a Comment