Curățenia-n casă, ieri și azi

by brd
0 comment
biblioteca-de-casa-anii-90

Decembrie cu ale sale sărbători și sărbătoriri, adună multe treburi de făcut, de la încheiat rapoarte și situațîi la birou, la alergat după cadouri, mers la serbări, petreceri, Secret Santa, concerte și până la balanțe personale și planuri pentru noul an.
Iată-mă, c-am depășit etapele cadouri- serbări-petreceri de dinaintea Crăciunului și-am trecut la ordine și disciplină :)) cândva mai aveam ajutor, acum nimic nimic, ne descurcăm singuri. Am găsit soluția prin eșalonarea sarcinilor casnice și evident, prioritizari și tăieri de pe listă :)) măi, și stau și mă gândesc, când mă mai lipește oboseala…fie, lenea, de tăblia patului, cum era mai ieri ( prin anii 90) și cum e azi?! Și-s uluită…

Să vă zic, în vremea copilăriei mele, asta înainte de 2000, era o mare forfotă în preajma Crăciunului, mai mult prin casă, decât pe-afară, cum se întâmplă acum. Poate alțîi au fost scutiți de “curățenia de Crăciun”, eu cu sora mea, sigur nu. Și o făceam cu spor suplimentar și tragere de inimă în decembrie, căci știam că-i rost de sărbătoare, că pregătim să fie totul ca nou 🙂
Mama era foarte ” demanding” ( las așa, că nu-mi vine în română mai potrivit de-atât), probabil încă este, dar acum sunt la casa mea, alte reguli :)) Revenind la dereticările casnice, noi făceam ” ce ținea de noi”, după cum ne îndruma tata, va să zică: aspiram, ștergeam praful, ne aranjam lucrurile, jucăriile, cărțile, hainele… când am mai crescut, ni s-au atribuit noi sectoare : baia și bucătăria. Eu luam bucătăria (vasele) și-i lăsam soră-mii baia, căci tare mă enerva să lustruiesc oglinda și tot să rămână urme. Bine că acum Clin rezolvă rapid, nu stai să  dai cu spirt și ziare. Țîn minte că preferam să facem ordine vinerea, că să avem weekendul liber complet și mă organizăm cu soră-mea, așa să fie. Ne băteam noi și aveam divergente, dar curățenia și dreapta împărțeală nu erau negociabile și ajungeam la un acord rapid. Unde mai pui că tata, care abia de intra la noi, deschidea ușa și numa’ ne zicea ” și ziceți că sunteți fete?1“. Cred că-l punea mama la curent cu abaterile.
Ei bine, ordinea săptămânală e una, dar cea dinaintea Crăciunului…păi atunci era semi-renovarea casei, la fel cum se întâmpla și primăvară, înaintea Paștelui.
Poate unii își mai amintesc:
Se scuturau covoarele, și nu doar ai mei făceau asta, ci tot cartierul. Îți făceai planul cu covorul, la fel cum știi că trebuie să îți schimbi cauciucurile de iarnă. Mai că-ți trebuia programare la bară aia de covoare, căci există așa ceva, o bară dedicată covoarelor, special pentru a le bate și a le curăța. Dacă-i ieșea pasență, într-o zi de weekend sau după-amiază, când să fie tată prezent, era bine, dacă nu, mama își vedea de treaba ei și căra ditai covoroiul, trei- 3- III  etaje pe scări, ocolea tot blocul, îl urca pe bară și apoi, dă-i palete până ieșeau și strămoșîi acarienilor din covoare și probabil și năduful mamei că a trebuit să se chinuie singură să facă treaba asta. Perie cu detergent, perie cu oțet și-apoi la zvântat se putea mută pe vreun gard, ca altii erau la rând.

Urmau geamurile, duble, alea dinaintea termopanelor…toată lumea ștergea geamuri, invariabil, în aceeași perioadă. Nu era bloc să nu vezi la vreun etaj câte-o cucoană cu batic pe cap, cocoțată să lustruiască ferestrele.

În casă, pe lângă aspirat și praf, se ștergeau ușile, întrerupătoarele, frigiderul, telefonul, cuierul, gemulete, tot ce se putea, TOT!

Mama varuia baia sigur, poate și bucătăria și vopsea caloriferele, toate în alb, să mai schimbe aspectul…cred că mai muta și mobila, însă n-am băgat de seama frecvența. Uite că nu știu dacă era așa și-n alte case sau e mama înzestrată cu pasiunea asta. Am cam vazut pornirile acestea și la celelalte femei din neam…cred că a obosit și gena, nu s-a transferat decat pasiv spre generația următoare.

Continuăm, că doar nu credeți că era gata după ce-a văruit? Cumva treburile astea erau programate într-o ordine cu talc, și cât mai aproape de ziua 24,  se dedică un timp generos pentru detaliile sufrageriei. Când zic detalii, nu va gândiți la spălatul covorului sau călcatul perdelelor, ci la …detalii : biblioteca de cărți, muzeul cu bibelouri și cea mai cea, faimoasa lustră cu țurțuri de cristal, trofeul mamei de după nuntă:))) a stat mama cică multe luni fără lustră, până a reușit să adune bani și să o găsească fix pe aceasta. Era frumoasă, ce să zic…avea peste 100 de bețe de cristal, așezate pe vreo 2-3 șiruri concentrice, dar vai, câtă migală! Mama le dădea jos cu grijă, ne atenționa că astea nu se mai înlocuiesc și să fim cu mare băgare de seama. Luam țurțur cu țurțur, îi spălam cu grijă în apă caldă cu detergent, clateam cu grijă, în apă rece, iar apoi lustruiam cu și mai mare atențiune, cu cârpa, eventual cu adaos de spirt, să dăm luciu…ptii, că multe erau! La țurțuri ne lăsa mama, dar la colecția de bibelouri ba! Ea le spăla în exclusivitate. Noi ne puteam ocupă de cărți, să le scuturăm, să le aranjăm, tot sub îndrumare.

Curățenia, căci ordinea era banală într-o astfel de comparație, se incheia în bucătărie, după ce avea mama gata platourile cu răcituri în balcon, vasul cu salată boef decorat cu trandafiri și-alte floricele în frigider, prăjitura cu foi la presat, cozonacul în dulap și fețele de masă pregătite, candela aprinsă, cuvertura de bun, aia de la bunica, întinsă frumos pe canapea…

Azi?! … să mă vadă mama!!! Râsu-plânsu:) zic mersi să fie geamurile curate, perdelele schimbate, covoarele aspirate…am avut în bucătărie un gingaș covor alb cu negru…îl duceam la curățat, în maxim o săptămâna avea culorile curcubeului pe el. După vreo 3 ture la curățat, l-am scos și eu afară să-l spăl cu furtunul și apoi…l-am mutat! Am luat altul, de iută bej. Fashion și design trebuie să se întâlnească cu practic și suferind, altfel nu discutăm decât reviste, nu casă de familie cu copii mici.

Ai mei sunt încă juniori, au și ei sarcini…au scăpat însă de țurțuri, poate și de verificări militărești. Azi, privind la dealul de haine spălate, adunate pe divan, m-a lovit o super idee de respinsabilizare combinată cu școala de gândire Montessori și dacă mai cuget un pic, poate și Waldorf : le dau la fiecare propriul coș de rufe și le zic să-și pescuiască hainele de pe divan, după care, îi voi învață eu șmecheria împăturirii Konmari style. Hai că poate-mi iese!

Nu mai avem sufragerie cu mobilă elegantă, lustră impunătoare, unde vin musafiri, care sunt ospătați la masă cu farfurii dantelate, farfurie suport, mise-en-place și servirea meniului a la carte; avem în schimb, un living spațios, cu mobilă desenată și gândită de noi, de la material la culoare, minimalist, unde vin prieteni, care servesc bunătățile pregătite într-un bufet suedez și-i vei vedea că mănâncă… cam peste tot, care pe canapea, care pe scaune, turcește pe jos sau stând în picioare, în bucătărie. Copiii stau și-n camera lor, dar îi mai auzi cărăbănind pe scări, mai trag câte-o chiuitură și își mai lasă dâra de jucării și în living.

Și ieri, și azi, cu sau fără ordinea gata, mă bucur de pregătiri și mai ales de întrezărirea unui nou început. Să fie cu bucurie!

You may also like

Leave a Comment